Pham Xuan Tong
Qwan-Ki-Do (ortografiat şi sub formele Qwan Ki Do , Qwankido , Quan Khi Dao ) este o artă marţială chino-vietnameză, predată de maestrul vietnamez Pham Xuan Tong . Acesta trăieşte şi predă actualmente în Franţa dar ţine foarte des stagii de pregătire în diverse părţi ale lumii, inclusiv România, unde vine aproape în fiecare an. Este căsătorit cu o franţuzoaică cu care are 3 copii.
A învăţat artele marţiale de la maestrul său chinez Chau Quan Ki, în onoarea şi amintirea căruia a denumit metoda ( Quan Khi Dao ), dar a studiat şi artele marţiale tradiţionale vietnameze împreună cu unchiul său. Este moştenitorul oficial al şcolii lui Chau Quan Ki iar şcoala înfiinţată de el îmbină toate cunoştinţele acumulate de maestrul Pham Xuan Tong prin practicarea stilurilor învăţate, prin experienţa acumulată în competiţii şi în războiul din Vietnam.
Stilul se dezvoltă şi se perfecţionează neîncetat.Arta martiala Qwan-Ki-Do este formata din mai multe stiluri de lupta acestea sunt: Box tailandez si arta xiaolin (saolin).
În acest stil sunt primele patru forme tehnice, Tao Quyen (similare taolu-urilor chinezeşti, sau kata-urilor japoneze). Acestea sunt făcute în aşa fel încât forma întâi este în opoziţie cu forma a treia, a doua cu a patra. Spre exemplu, doi adversari pot purta o luptă "regizată", unul executând prima formă, iar celălalt a treia.Cuvantul Qwan-Ki-Do inseamna n romana:calea tuturor energiilor corporale.
Radacinile QWAN KI DO-ului
QWAN KI DO-ul este o Arta Martiala cu vechi traditii dar in acelasi timp si una dintre cele mai moderne metode de lupta. La baza acestui stil se afla cunostinte mostenite din China si Vietnam. Maestrul PHAM XUAN TONG a avut privilegiul de a fi elevul Maestrului de origine chineza Chau Quan Ky si al unchiului sau Maestrul Pham Tru. Astfel a reunit in metoda sa Qwan Ki Do cele doua curente de Arte Martiale, cel chinez si cel vietnamez.
INFLUENTELE CHINEZESTI
Stilurile chinezesti:
Timp de 15 ani Maestrul PHAM XUAN TONG a fost elev al scolii VO DUONG HO HAC TRAO condusa de Maestrul CHAU QUAN KI. Aici el si-a desavarsit studiul in stilurile martiale chinezesti. Astfel a putut studia stilurile He Pai, stilul etniei Hakka, Thieu Lam Nam Phai (Shao Lin Nan Pai), Nga Mi Phai (O Mei Pai), si Chau Gia Duong Lang Phai (Tang Lang Nan Pai), stilul mantrei religioase sau al calugaritei.
1 Stilul NGA MI PHAI (EMEI PAI)
Denumirea acestui stil (Nga Mi Pai sau Emei Pai) vine de la provincia Nga Mi Son (Emeishan) din Tu Xuyen (Sichuan), o zona situata in centrul Chinei unde, la inaltimi de peste 3000 de metri, ceata acopera de obicei vaile raurilor, creand un peisaj mirific. Drumul anevoios dintre Chengdu si Leshan este presarat cu numeroase temple, unul mai frumos ca altul. Pe varful cel mai inalt al acestui lant muntos se afla un vestit templu numit "Piscul de Aur". La origine, acoperisul templului era acoperit cu tigle de bronz. Dar pe de-a lungul timpului un incendiu devastator a distrus asezamantul. Mai tarziu el a fost reconstruit iar acoperisul a fost facut din tigle de culoare galbena, ceea ce a inspirat denumirea sa actuala. Acest templu dateaza din secolul al doilea E.N., din timpul dinastiei Dong-Han, cand templele taoiste erau foarte numeroase. Mai tarziu, in timpul dinastiei Duong-sau Tang (589 - 960 E.N.), budismul s-a dezvoltat vertiginos iar templele din Emeishan au cunoscut o perioada de inflorire. Dinastiile Ming (1368 - 1644), si mai apoi Thanh-Tsing (1644 - 1911) au ajutat la dezvoltarea acestor asezari. In aceste vechi temple, calugarii au descoperit importanta exercitiului fizic pentru transcenderea spirituala. De aceea practicarea exercitiilor energetice cum este Chi Cong-ul precum si antrenamentele de Arte Martiale Vo Thuat au fost introduse in programul zilnic al calugarilor. Astfel, vechiul percept "mens sana in corpore sano" a fost asa de bine aplicat aici incat, dupa cateva secole, stilul Nga-Mi (sau Emei) s-a impus ca unul dintre cele mai faimoase stiluri de Arte Martiale chinezesti. In timpul dinastiei Ming au existat inregistrari scrise in cronicile vremii despre "Duong Thuat", caracterizandu-l ca "extraordinara Arta Martiala a calugarilor din Nga-Mi sau Emei (Dao Nhan Nga Mi Quye Ca). Cronicarul chinez Ngo Thu, foarte cunoscut in vremea sa, a mentionat in manuscrisul sau "Thu Ty Luc" despre un manual pentru practicarea exercitiilor de Nga Mi Phai, intocmit de venerabilul calugar Pho An. In timpul dinastiei Tanh Tsing ( 1644 - 1911), stilul Nga-Mi reprezentat de vestitul calugar Bach Mi Dao Nhan din Emeishan (omul cu sprancene albe) s-a raspandit in toata regiunea Sichuan, in timp ce numarul total de stiluri practicate pe atunci in regiune a ajuns la aproximativ 300. Regiunea Sichuan este cunoscuta si pentru practicarea luptelor libere (Da Loi Dai), lucru care a impulsionat concurenta pentru suprematie intre diferitele stiluri de Arte Martiale. Pe langa tehnicile de meditatie "Thuong Phap Nga Mi", si tehnicile de brate "Quyen Phap Nga Mi", care au devenit vestite, s-au impus si alte tehnici, cum ar fi "Nga Mi Hoa Long Quyen" (Dragonul de foc de la Nga-Mi), "Nga Mi Kiem Quyen" (Tehnica aruncarilor de la Nga-Mi), "Hong Khau", "Luc Truu" (Tehnici de cot), "Ngu Giac Quyen", "Pha Tu Quyen" (Tehnica lenesului), "That Bo Huyen Cong" (sau Quyen-urile Quan Ky din Qwan Ki Do), "Hau Quyen" (maimuta) si "Ap Hinh Quyen" (Tehnica gastei). La baza acestor stiluri sta "Troung Son Bo", "Xa Hinh Bo" (mobilitatea sarpelui), "Chi Tu Bo" (pozitia picioarelor), "Hoan Khieu Bo" (sariturile), "Tho Tu Bo" (Tehnica iepurelui), "Thoa Bo" (Strapungerea inamicului ca o sulita), "Lan Hau Xa" (tehnici de caderi si de prindere ale maimutei si sarpelui). Tehnica de furisare Thon, Tho, Phu, Tram, Dang, Thiem, Toan, etc ... tehnicile de brate Diem, Ban, Quan, De (directe, circulare, descendente, ascendente), lucrate cu foarte mare viteza, au creat atacuri - surpriza. In aparare, tehnica devierilor, eschivele si miscarile continui sunt preferate fortei brute (Tranh Ne). Blocarea loviturilor (Cong, Tiet) este secondata de miscarile inselatoare menite sa dezechilibreze adversarul. Sa nu uitam Diem Huyet, tehnica loviturilor asupra punctelor vitale... toate aceste cunostinte de valoare inestimabila au fost rodul studiilor oamenilor dintr-o intreaga regiune timp de un secol.
2 Stilul NAM QUYEN sau NAM QUYEN THIEU LAM (Shaolin Nan Pai)
Acest stil (Nam Quyen) s-a dezvoltat la sfarsitul sec.17 in timpul dinastiei Thanh sau Tsing (1644 - 1911), fiind practicat pe valea sudica a raului Truong Giang, in provinciile Phuc Kien, Quang Dong, Quang Tay, Chiet Giang, Ho Nam, Ho Bac, Tu Xuyen, Giang To. Nam Quyen este bine structurat avand foarte multe exercitii de antrenament.
Nam Quyen in provincia Quang Dong
Aici, acest stil era practicat de clanurile Hong Gia, Luu Gia, Ly Gia, Mac Gia, fiind cunoscut si sub denumirea "Ngu Dai Luu Phai" (stilul celor cinci mari scoli). Si celelalte stiluri din regiune erau foarte cunoscute. Dintre acestea se pot aminti Ly Phat Quyen, Ho Hac Song Hanh Quyen, Hiep Gia Quyen, Dieu Gia Giao, Chung Gia Giao, Con Luan Quyen, etc. ...
Nam Quyen in provincia Quang Tay
In aceasta provincie, stilul Nam Quyen era cunoscut si sub alte denumiri: Gia Quyen, Do Long Quyen, Hong Mon Phuc Ho Quyen, etc
Nam Quyen in provincia Phuc Kiên sau Nam Quyên Thiêu Lâm (Shao Lin Nan P`ai)
Printre tehnicile celebre (Ngu Hinh Quyen) ale acestui stil, se pot enumera Long (dragonul), Xa (sarpele), Ho (tigrul), Bao (pantera), Hac (Cocor), Ngu To Quyen, La Han Quyen, Mai Hoa Trang, Lien Thanh Quyen, Dia Thuat Quyen, Vinh Gia Phap, Su Quyen (deplasarea leului), Ngu Mai Quyen, Phong Dieu Tich, etc., si aceasta fara a mai trece in revista si stilurile existente in alte regiuni.
Practica armelor traditionale derivate din uneltele agricole, Vo Khi sau Co Vo Dao
In cadrul acestui stil (Nam Quyen), s-a dezvoltat practicarea urmatoarelor arme traditionale: Nam Con (bastonul din sud), Dai Can (Bastonul foarte lung), Tu Mon Dao (scoala celor patru cutite) - Mai Hoa Dao (cutitul din Mai-Hoa), Song Hop Dao, Dong Diep Dao, Yen Dao - Song Dao (cele doua sabii), Tam Tiem Soa (tridentul), Song Gian sau Long Gian (Nunchaku), Tam Thiet Gian, Nhuyen Tien (lantul), Phu (toporul), Mau (sulita), Bua (furca), Thuan (scutul), Bien Dan (baston lung si greu), Xu Dau (lopata), Ghe (bancuta) ... Antrenamentele se pot desfasura individual (Don Luyen) sau cu partener (Doi Luyen).
Exercitii pentru maini, picioare si trunchi:
In Nam Quyên deplasarile sunt inspirate in special din tehnicile de animale:
"Lay Y Lam Than": rezistenta
"Lay Khi Thuc luc": utilizarea energiei tuturor muschilor antrenati in miscare
"Lay Quan Phat Khi": concentrarea tuturor energiilor inainte de impact
"Tho Khi Tat Khai Thanh": eliberarea energiei interne prin strigatul de lupta "Thet" sau"Quat"
In atac sunt preferate tehnicile de ridicare (Cam Na) si loviturile la punctele vitale, combinate cu "Khi Tram Dan Dien" sau concentrarea energiei in punctul Dan-Dien situat in partea inferioara a abdomenului , in punctele Ngu Tam Thuong An (doua puncte energetice Lao-Cung situate pe maini, doua puncte energetice Dung-Tuyen situate pe picioare), toate acestea fiind conectate cu punctul Bach-Hoi-situat in crestetul capului. Pe langa aceste caracteristici comune, fiecare varianta a stilului Nam-Quyen are propriile sale caracteristici individuale care ii definesc valoarea.
INFLUENTELE VIETNAMEZE
VO este o adevarata traditie culturala in Vietnam. Artele Martiale vietnameze sau VO sunt creatia unui popor care in ultimii 4000 de ani nu a incetat sa lupte pentru supravietuire. In timpul dinastiei HONG-BANG (2879-258 I.E.N.), stapanii tarii VAN LANG (veche denumire a Vietnam-ului) au reunit cultura, medicina si filozofia Artelor Martiale vietnameze sub denumirea de VO. Mai tarziu, din 221 I.E.N. (dinastia TAN) pana in 939 E.N. (dinastia NGU-QUI), Vietnamul a fost sub stapanire chineza in urma invaziei TAN THUY HOAN (CHE HOAN TI). Timp de aproximativ 1000 de ani dorinta de libertate a generat spiritul de razvratire care s-a strans in jurul marilor maestri de Arte Martiale. In cele din urma, imparatul NGO QUYEN (939-965), adept al stilului SON TAY, a invins in marea batalie de eliberare BACH DANG GIAN, care a eliberat poporul vietnamez de sub ocupatia chineza. Practicarea unitara a VO-ului s-a transmis urmandu-se reguli foarte stricte, in scoli private. Dar in cele din urma el si-a pierdut aura de mister si secret datorita circumstantelor politice care au aparut in cele trei mari perioade istorice care au urmat. Acestea au fost urmatoarele: - prima in timpul dinastiei TIEN LY (1009-1073), - a doua in timpul dinastiei TRAN (1225-1400), - a treia in timpul dinastiei QUANG TRUNG (1788-1792 ). In timpul acestor trei perioade istorice, Artele Martiale au capatat importanta in educatie tot atat cat si literatura. Se acordau diplome de doctorat in Arte Martiale. Totodata a fost creata si academia regala de Arte Martiale GIAN VO DUONG. Dar din nefericire VO-ul a fost interzis in timpul dinastiei NGUYEN (1802-1945) si a disparut, deoarece tinerii nu mai aflau de existenta sa. Totusi, in unele locuri antrenamentele continuau in secret. De aceea s-au dezvoltat mai multe scoli: - VO BACH NINH in nord, - VO QUANG BINH in centru, si - VO BINH DINH in sud (influentat de stilurile chinezesti). Maestrul PHAM XUAN TONG a studiat Artele Martiale vietnameze sub indrumarea unchiului sau PHAM TRU, un renumit expert in vechile stiluri vietnameze Vo QUANG BINH, Vo BINH DINH si Vo BACH NINH (QUAN KHI). El invatase practica acestora de la unchiul sau PHAN VAN MIENG, la sfarsitul secolului 19, in provincia DONG HOI.
